Copile ce treci prin tara luminii
Cu pleoape aprinse de roua in zori,
Coboara din slava si bucura crinii
Si-n rugul ierbii suf la cu nori.
Aprinde-ti in suflet cuvantul cel mare,
Gandul potriveste-ti-l dupa o stea,
Caci fr unza te-aprinde, ceasul te moare,
Plopul te scutura fara sa vrea.
Degeaba ti-e nimbul in forma de lira,
De nu esti bolnav de floarea de tei,
De n-auzi parintii din grau cum respira
Si graul nu-l stii pe de rost, ca si ei.
Ar unca gloria ierbii pe frunte,
Lasa-ti din glorie-atat cat sa zbori,
Caci ochii-ti sunt doua iluzii pierdute
Si-afara Septembrie secera flori.
|