Bob de grau, arhaica statuie,
Zeu marunt in aura de mit,
De atata cat te-am rastignit,
Mai ai loc in palme pentr u cuie?
E tarziu de tot acum in lume,
Bate-n seri un vant industrial,
Dar in tine mai necheaza-un cal
Si ma striga mortii mei pe nume.
E tarziu acuma si-n natura.
Semana-te-as, frate, peste ani
Sa rasara holde de tarani
Peste-a lumii stear pa aratura.
Sa ne dai, daca mai ai putere,
Jertfa ta de sange si-nviere.
|