Cer ul de pasla, steaua coclita,
Pierderi o mie langa-un castig,
Semnu-nmultirii parca ezita,
Minusul ninge si-n jur e frig.
Vino acuma, vino cat inca
Lampile-n simturi nu mi s-au stins,
Mangaie-mi ner vii, rana-i adanca,
Ochiul se zbate in ne.
Nu mai e vreme. Luna pe ape
Lasa-o r ugina parca si ea.
Spinii in carne, iar pe sub pleoape
Lacrima lumii, ce-i tot mai grea.
Noi ne mai tinem unul de altul
Doua mari vasle-n valuri de frig.
Hur uie-n ceasuri, latra neantul,
Sangele-nfr unta ultimul dig.
Plopii agita brate de ceara,
Se sting sigilii definitiv.
Pe sesul lumii intaia oara
Iarba e verde: la vocativ!
|