Marturisesc
Sunt in asteptarea poemului.
Un poem
care sa provoace floare in arbori,
sa transforme pietrele-n spirit,
un poem care sa se angajeze
in calitate de iarba
la marele desert.
Cuvintele lui
sa lumineze apele spre seara,
la rostirea lui, stelele tinere
sa ramana cu burta
la gura.
Piatra sa zica: Am nevoie de o aripa
si el sa-i intinda grabit
o aripa.
Sa vina fr unza: Frate, am obosit,
mori tu putin
in locul meu
si el bucuros
sa imbrace destinul fr unzei
si sa inceapa a ingalbeni
in locul ei,
mai departe.
Da. Astept un poem.
Un poem tanar, cu ochii albastri,
revolutionar,
un poem
pe care sa-l puteti oricand rasadi
in locul unui cires.
|