Cu pas usor, aud cum Moartea
De-a lungul sangelui meu trece.
Din cinci in cinci, din zece-n zece,
Mor anii mei, sporindu-i partea.
Si cu banutii lor petrece
Prin crasme, cheltuindu-mi soartea,
Lasand un semn de fum in cartea
Vietii-mi, sub sigiliu rece.
Vai, Moar tea, ea, care ma vinde,
Miliardara-i de mor minte,
Dar tot o vad ravnind la banii
Marunti (nici sa-si achite nota)
Ce spera sa-i aduca anii,
Anii mei plansi de pe Golgota.
|