Deschid fereastra in zori
si las sa-mi navaleasca-n odaie
numai lucrurile banale,
lucr urile umilite, uitate, lipsite de glorie,
cu fata mancata de soda,
mirosinde-a siloz si a hamuri.
Veniti, veniti sa va scot din nou in lumina,
sa va incarc, pe rand,
cu electricitatea iluziei,
sa va potolesc foamea de transcendental
si-aventura!
Extrag din osul alb al duminicii
miercurea de cenusa a vietii
si va privesc din perspectiva fabricii de ciment,
a pestisor ului auriu exilat in acvariu
sau a lanului de sfecla dat cu insecticide
si simt cum totul in jurul meu
intra in relatii noi cu Metafora,
respira un aer magic,
de inceput de lume.
Culeg cantecul neselectat
al cor ului de broaste,
descriu drama locomotivei cu aburi,
secretul florii de rapita,
dialogul dintre butuc si joagar
facand Miracolul sa se nasca
din aburii de lesie ai zilei de miercuri,
precum salbaticul, candidul nufar
din roditoarele,
recile maluri.
|