Surasul tau mai sapa-n mine gropi,
Si carnii mele i se face frica
De sangele ce parca o despica,
Iar mainile imi hohotesc prin plopi.
Dar cum Narcis se oglindeste-n el
Tu ningi in sine, ca polenu-n plante;
Si-orgoliul tau cel blond cu turle-nalte
Trezeste lei in sufletu-mi de miel.
Atunci, magma de fulger parca-as bea:
M-avant pe marea dragostei tardiva
Cu nava beata-a sangelui-n deriva,
Infiorat de-o ne-nteleasa briza
Si-ademenit mereu de-aceeasi stea:
Iluzia cu chip de Monalisa.
|