Si-atuncea a venit un peste mare
Si ne-a-nghitit pe noi, pestii cei mici.
Si iata-ne de veacuri stand aici,
In burta lui, si nu avem scapare.
E mare, Doamne, pestele cel mare!
O fi din stirpea biblicului Chit
Ce pe Iona, bietul, l-a-nghitit
In pantecele lui de peste mare?
Ce generos e pestele cel mare!
Nu ne mai lasa-n grija nimanui,
Ne-ofera tot confortul burtii lui,
Cum se cuvine unui peste mare.
Viziunea lui si ea-i de peste mare:
Viziune-gura si viziune-hau;
El n-are crize sau pareri de rau
Ca-n burta lui se descompun popoare.
Cumplita-i pofta pestelui cel mare.
Dar nu ne poate mistui pe toti,
Caci, iata, ni se nasc copii, nepoti,
Si are crampe pestele cel mare.
Doamne al pestilor, tu cel mai mare,
Ce dormi in jiltul propriului mit,
Te intrebam: cu ce sa-ti fi gresit
Noi, care-am plans spre tine munti de sare?
Doamne, iti cerem mila si-ndurare:
Daca mai tii la ale noastre sorti
Si nu vrei sa murim prin sufocare,
Nici sa traim pe jumatate morti
Fa pestele ca sa ne verse-n mare
Si naste-ne din nou, daca mai poti!
|