Rau ne e, Doamne, surpa-n noi morminte,
Abia ne-nduri, ca pe-un varsat si-o boala,
Si zidul crapa pe sub tencuiala,
Si nu stim ce ne-asteapta inainte.
Miroase-a ars in aer si pe ape,
Noi stam cetosi, sub stelele buboase,
Si doar infern ne colcaie in oase,
Si nu mai este nimeni sa ne scape.
Lacatul boltii nu se mai descuie,
Sus pe Golgota cresc gradini de cuie.
De plansul nostr u, ce-a tot curs in voie,
Se umfla marile si dau sa sparga.
Nu plangeti, hei! nu plangeti, striga Noe,
In timp ce tot lucreaza la o barca.
|