Spre primavara, in Delta Dunarii,
Cea vestita in arta scrierii si a spunerii,
Apar u o Egreta
Cu aere de poeta.
Fiindca prefera sa manance stridie,
Starni de indata invidie.
Desi are pene nu are pana,
Zicea Lebada, olimpiana,
Ce mai nu are talent!
Pacat ca-i nascuta in Orient .
Ce-i de balta tot broaste mananca ,
O barfea Cioara natanga.
Vedeti ce se-nfoaie? O-ho,
Nu cumva se crede e-Greta Garbo? ,
Striga ca sa-l auda toti
Nagatul, crezandu-se mai cu mot.
In textele ei prea des se repeta
Cuvintele rac si creveta ,
Clampanea Cocostarcul,
Tulburand si mai mult smarcul.
Cum poate fi poeta
O banala Egreta
Migratoare, ce doar cutreiera?
Sa fi fost, cel putin, o e-Greier-a! ,
Taraia si Greier ul
Dupa ce ter minase cu treierul.
Si? Si ce facu Egreta?
A migrat inapoi inspre insula Creta,
Iar noi (fiindca-a venit toamna), acum stam
Si r-Egreta-m, r-Egreta-m
|