O omida tanara, dar cu personalitatea formata,
mare filozoafa si invatata,
citea pomii de prin livezi
ca pe niste biblioteci fragile si verzi.
Sarguincioasa, elevata si frunzofila,
buchisea tomuri intregi, capitol cu capitol,
fila cu fila,
ba chiar as zice ca, absorbita
de marea aventura a mintii,
manca tocmai cartea, o rodea cu dintii.
Iar cand s-a simtit o omida foarte invatata,
n-a mai suportat starea ei
de fiinta neterminata
si cateva zile a mancat doar expresii inaripate
ca sa-i creasca aripi pe spate.
Astfel omida s-a pomenit dintr-odata
trecuta in alta stare, evoluata:
un fluture erudit cu mustati si baston
si cu porecla de papion,
filozof cu prestanta si cu renume
care poate fi primit
la cea mai inalta Academie din lume
(la cea a insectelor, cu catedra pe-un buture),
asa cum se cuvinte unei omizi
cu doctoratul in fluture.
|