Se dedica lui Ion Vatamanu
El ia o frunza ingalbenita,
o descuie si intra.
Trece incet
cu umblet de miel
printre obiectele toamnei,
studiaza atent
angrenajele brumei
(ce zareste el nu se zareste!),
frange duios coloana vertebrala
a lunii septembrie,
misca mici roticele dintate,
ascunse sisteme de scripeti, lantisoare si parghii,
pana cand din frunza
incep sa zboare vulturi,
vulturi de-argint
si stoluri rosii de lebede.
Apoi intoarce secreta masinarie cu arc
a fr unzei
si iese:
la iesire
frunza
intotdeauna e verde!
|