Campia noptii era impanzita de greieri
tainuiti in iarba de-aprilie
ca niste mici bucati de dinamita.
Porniram desculti prin campia eterna,
si-n ur ma noastra
pamantul prinse sa bubuie,
zidul noptii se cutremura,
si din cand in cand (o data la cinci-sase decenii)
cate unul se prabusea in tacere,
dar cu trupul nevatamat.
Ce-o fi insemnand, Serenissime,
rabufni unul din noi cu nedumerire,
cad, dar iarasi ma ridic,
glontele nu ma ia .
Intr-un tarziu, Instelatul Sergent ne spuse
c-un fel de tristete in glas:
In razboiul acesta
castiga numai cel care pierde,
mortii si ranitii sunt cei privilegiati,
posedatii de Inger .
Doar cativa (cei mai norocosi) dintre noi
s-au ales cu cate-un calcai sfartecat,
cu teasta gaurita
sau cu limba spintecata
de cate-un cantec de greier.
Cri-cri, se aude seara
in oasele lor glorioase.
|