Atunci s-a auzit Vocea din spatele oglinzii:
O, nevrednicule,
in timp ce te oglindesti
in propria-ti moarte,
marea a urcat de cateva ori la cer uri,
albinele au cules din tei
aproape tot aurul,
iarba a repetat de nenumarate ori
scena mortii si invierii,
si altcineva, nu tu, din fata oglinzii
a scris istoria fericirii universale.
In timp ce inveti
alfabetul abstract al tacerii
si-ti scrii visele cu coarnele melcului,
apele raului au reusit sa ajunga
la sufletul pietrelor,
crisalidele si-au crescut in tacere aripe
si altcineva, in locul tau,
dezmineaza pomii de-omizi
ori cultiva magnolii
pe ranile sale fertile.
O, tu, nevrednicule,
ce te oglindesti
in propria-ti moarte!
|