Pianul acesta
pare ca se vindeca definitiv
de muzica sferelor.
Cu clapele ruginite
de mazurci si sonate
sta in odaie
ca un f luture negr u
vindecat de zbor,
caznindu-se sa ingane
eterna tablita a inmultirii
(o indeletnicire sigura
ce-ar putea odata si-odata
sa-i aduca profit).
Sala de concert ii apare
ca o amintire cetoasa
de tinerete naiva si nestiutoare,
cand se indragostise ca un nebun
de-o romantica sonata de Beethoven.
Absolvit de obsesii si crize,
punctual si decent,
mai da din pedale pe unde ii e cald si bine,
din cand in cand il mai puteti vedea
solfegiind pe la sedinte
procese verbale
in do-major, numai in do-major.
Incat n-ar fi de mirare
daca intr-o zi
ar confunda portativul
cu scara ierarhica.
|