|
Poem cu mama
|
|
|
Mama, te respira sarea unei mari cu malu-n ceata
Si ramai tot mai putina, si cand dau ca sa te strig
Cade-o stranie ninsoare, parca dintr-o alta viata,
Si amurgul sangereaza ca o lebada pe dig.
Si decembrie-si dezleaga cainii albi in patru vanturi,
Si incepe-o vanatoare fara treceri, fara vad,
Si nu pot ca sa te apar decat doar la mine-n ganduri,
Unde nu patrund dulgherii ce lucreaza-n lemn de brad.
Te mai vad in nopti senine, bland arate de colinde,
Asteptand pe-un pr und de lacrimi si-ascultand singuratati;
Peste vamile pierdute, pe sub stelele flamande,
Tremura-o lumina unde s-ar putea sa te arati.
Si te duci pe-un fir de raza, rasarind la prag de lume,
Si te strig dar mi se-ntoarce glasul frant si fara leac;
Golurile se-nfioara Se-nroseste marea-n spume
Si ramai tot mai putina ca faclia-acestui veac.
|
|
Pune poezia Poem cu mama pe pagina ta
Adauga link pe pagina web a site-ului tau.
Poezii despre:
|
|
Copyright 2024 © Poeziile sunt proprietatea poetilor. Toate poemele sunt reproduse in scop educational pentru informarea utilizatorului.Contact (Poeziile.com - Portal de poezie romaneasca ) |
Mari poeti romani | Alexandru Macedonski Alexandru Vlahuta Ana Blandiana George Bacovia George Cosbuc George Toparceanu Grigore Vieru Ion Barbu Ion Minulescu Ion Pillat Lucian Blaga Marin Sorescu Mihai Eminescu Nichita Stanescu Nicolae Labis Octavian Goga Stefan Octavian Iosif Tudor Arghezi Vasile Alecsandri Vasile Voiculescu |
|
|