Batran de ani dar tanar ca dezastr u
ieseam din tinerete ca dintr-o apa tulbure
Naufragiat in mijlocul oceanului
visam la paiul inecatului
vasleam pe-o scandura glorioasa desprinsa
din corabia ce n-a mai atins Continentul
Cu fata sarata, cu buzunarele pline de cenusa civilizatiei
calare pe butoaie de rom, pe baloturi de tutun
cu hartile ude ajungi la tarmul
acestei insule, purtat de curenti:
arhivele zilelor sunt salvate
oglinda realitatii e doar usor aburita
gravitatia copacilor mai atrage primavara
fur nicile ehei, dar adio,
adio, voi, castele albastre din Spania
seri parfumate stralucind ca niste hoteluri de lux
prieteni devotati lustr uind fermoarele gloriei:
copilul din mine nu s-a mai insurat
cu regina furnicilor
tineretea mea n-a umilit bibliotecile
Naufragiul m-a facut in sfarsit fericit:
proprietar al unei insule inchise intre patru pereti
(pustie dar cu comoditati: baie, bucatarie, WC)
ajuns un fel de Robinson confuz
mulgand capra de var a tavanului
departe de mila publica imi cultiv in palma orezul si
singuratatea
seara valurile generoase imi aduc la tar m
biblioteci de scoici si languste
dimineata imi tiparesc pe coji de portocale ziar ul
ignorand cifrele, vestile, pasta de dinti si prezer vativele
impacat si fericit fara sa mai aprind focuri pe tarm
fara sa mai astept semne, scrisori
dispus sa incep a-mi scrie,
cu degetul pe valuri,
viata din nou
|