Padurea fantastica de Constantin Nisipeanu In dimineata asta dominata de farul albastru al cerului o fata cu trupul de frunze nespus de frumoasa trecea agale printr-o padure fantastica cu arbori de carne si cu arbori de piatra si fata mirosea a lemn de santal si a departari
In toamna asta parca levantina
M-a indragit in burg o ghilotina.
In seri tarzii cu fast de crizanteme
Astept scrisori si sufar in poeme.
Ori stau inchis in turnul meu de riga
Si-ascult cum trec secundele-n cvadriga.
Si in cafeaua ce-si dubla amarul
Ghicesc surasul Printului cu zarul.
Iar uneori in ganguri de matase
Sorb vinuri vechi cu marginile roase
La masa mea de scandura amara
La care-ades si Ingerul coboara
Si unde-un flutur toarna in pahare
Polen de luna, care da uitare.
Pune poezia Scrisoare dintr-o toamna levantina pe pagina ta
Adauga link pe pagina web a site-ului tau.