Tot mai straina-i car nea mea de tine,
Tot mai al mortii mele sant. Si sant
Chiar negustorul propriului mor mant,
Chiar fiara care musca-adanc din sine.
Te uita ochii, fr untea si genunchii,
De parca nu tu, mama, i-ai nascut.
De rugul tau ma-nde par tez tacut
Si doar pamant imi fulgera sub unghii.
Ma-ndepartez Ramai in urma, mama,
Treapta de foc in cer ul meu pustiu,
Si nici nu pot sti bine daca-s viu
Sau poate trec arzand din vama-n vama
Pe unde timpu-n alt timp se destrama,
Si-s mort de mult, si doar visez ca-ti scriu.
|