Cum seman lauri, Doamne, si cresc spini,
Imi pare ca mi-s toate impotriva.
Prietenii, din mila, ma cultiva
Ca pe-un cartof, prin scundele gradini.
Inger ul meu, ros de ascunse vini,
Plange sub steaua tot mai costeliva
Pe care moartea oarba si naiva
Mi-o dusmaneste, parca-am fi straini.
La masa ce se cheama simplu viata
Destinul m-a jucat ca pe un zar.
Prin subpamanturi vier mii se rasfata,
Din oase imi surade-un om de var,
Si e tarziu si-aproape in zadar
Sub stelele care mai sunt de fata.
|