Ei, stramosii-acestui neam,
Care dor m in hume,
Ne vorbesc din flori si ram
Si ne zic pe nume.
In seri tainice de dor
Urca-n varf de iarba,
Iau chip dulce de izvor
Si mereu ne-ntreaba:
Ce mai face-albina-n tei?
Cum mai e pe-afara?
Ne mai amintim de ei,
Cei ziditi sub Tara?
Mai stim doina a canta?
Mai citim vechi file?
Limba noastra, nu cumva,
O uitam, copile?
Stim balade cu haiduci?
Stim care ni-i vita?
Pe-ale noastre dealuri dulci
Pastem Miorita?
Apoi tristi sau bucurosi
Iar sub ierbi coboara
Auzi glasuri de stamosi
Mur murand in seara?
|