O tacere e straniul izvor al poemelor
Paul Valéry
Cum ard in templul tau, Transfigurare
Mi-e sufletul visare si uimire,
Foamea de r ug a fluturelui-mire
Ce-mi cheltuie facliile de sare.
Hai da-mi fiinta-n scranciobul durerii,
Aprinde-mi, ca lui Hercule, vesmantul
Credinta mea e sa ridic cuvantul
La marea revolutie-a tacerii.
Ar trebui o muzica subtire
Sa-mbolnaveasca scoicile in mare,
Sa cada-o inefabila ninsoare
Cu nori electrici peste-un lan de lire.
Si-astfél prin aspre ar monii sa pot vorbi
In dialectu-n care-a plans Paul Valéry.
|