Pe limba fulger ul mi s-a uscat,
Mainile-mi tulburi parca se evita,
La fund de nopti, pe gura mea coclita,
Clipa ce trece lasa-un zat ciudat.
Miroase parca-a mare putrezita,
Prin simturi cade-un mar injunghiat,
Incat imi vine sa-mi astern un pat
In pasare, in planta sau in vita.
Sa uit ce-i drama, visul, poezia,
Si prins in ritmul pur, primordial,
Sub ochiul rece-al lumii, cel final,
Lent sa ma soarba-n ea zoologia.
Transfigurat, retras sub solzi sau blana,
Sa-nvat pe nou conditia umana.
|