Iubita mea (din Evul Mediu
Al simturilor pure), stiu:
Tristetea ta e un remediu
Pentr u-acest secol preatarziu.
Tristetea ta e-un semn ca inca
In sentiment mai cad ninsori
Si in a lumii vale-adanca
Mai este loc pentr u candori.
Sub raza ei de puritate
Ard adevarurile-ntregi,
De parca inima ti-ar bate
Dupa secrete, aspre legi.
Tristetii tale-i este data
Taina inaltei Reverii,
Ca in lucrarea ei curata
Sa fragezeasca industrii;
Sa-ngandureze iarasi firea
Pana in miezul ei de jar,
Sa ne redea din nou iubirea
In sentimentul ei primar;
Sa-napoieze lumii-n rate
Amurguri blonde, ierni cu nea
Si inimi, ah! nepoluate
De acest veac, iubita mea!
|