Ca pe niste sunete pasesc pe undele
dragostei: dang-ding, dang-ding,
cu respiratia mea ora-si hraneste secundele,
bolnave de febra mainile-mi ning.
Un idol de piatra-mi surade albastr u
cu gura abstracta, cu ochii de vid,
si-mi varuieste limba cu-un astr u,
si-mi proiecteaza viziunea pe zid.
Pe albele tur nuri ale candorii
sangelui meu ii e frig!
de foame oh! mananc mireasma florii,
de dragoste cu marile te strig.
Si cad invins de secunda bolnava
ding-dang, ding-dang, ding-da
capul meu straluceste pe tava
si ghilotina e-n privirea ta!
|