Eram o ceata de insi transparenti,
un fel de visatori de profesie,
avangardisti miopi
cotrobaind prin garderoba literaturii,
scribi jerpeliti lucrand
la Cartea Nimicului.
Batranul sedea la un pupitr u de lemn,
ca Senior al Ordinului Iezuitii Poeziei.
Zgarie cu unghia peretele acesta,
mi-a zis. Acum, spune: ce vezi?
Vad infernul, am raspuns. Da, nu ma insel:
vad chiar fata infernului .
Batranul a suras misterios
si, luminat la fata, i-a soptit Marelui Scrib:
Poate sa ramana: baiatul are
simtul realitatii.
|