Miroase-n jur a zaruri aruncate,
Noroiul urca, drept fitil, in lampi,
Imi fierbe bezna-n cap si iad sub talpi,
Un semn al degradarii e in toate.
Poate s-a frant cumpana lumii, poate
Gresit a fost divinul Tau sablon?
Pe limba simt un gust de Babilon
Si simt apocalipsa-n dinti si-n coate.
Da-mi, Doamne, sansa de-a iesi-ntr-o seara
C-un plug de lemn, c-un colte de mamut,
Sa ar civilizatia de-afara,
Sa seman lumea ca pe-un deal de lut,
Sa luam totul de la inceput
Sub ochiul tau divin ultima oara!
|