Stea cu fitil, duhnind a lumanare,
Lava astmatica de vulcan impaiat
Viata mea, viata mea e-un aliaj ciudat
De vis industrial si dogma visatoare.
Pieptul meu se lasa parca-nchiriat
De un dor ce-aduce-n piete plusvaloare,
Carnea-abia ma frige, osu-abia tresare
Cand de briciul lunii sunt decapitat.
Palpaie o ceata ca o amanare,
Ochiul stins invata plansul programat.
Planta ingrasata cu superfosfat
Sufletul, de-o vreme, iata nu-mi mai moare.
De raceala alba-a stelelor gripat,
Astept briza marii, totusi, dinspre mare.
|