E-un vuiet galben. Aburi de ceaslov,
In boarea lor salcamii se sfasie
In lungi accese de melancolie,
Si cer u-i oxidat, si vantu-i mov.
Si-orasul ca un monstr u de metal
Tuseste-adanc pe gura de furnale.
Amurg tarziu de veac. Pe maini si sale
Imi trece-un frig ca fuga unui cal.
Pe lampa zilei f luturi se mai zbat
Heralzi ai verii si-ai luminii inca.
Amurgul se-nroseste-n ochi de stanca
Intr-un reflex hipnotic si ciudat.
Ma soarbe-n ea o liniste adanca
Cum e doar intr-un clopot scufundat.
|