Minciuna poarta indigo sub limba,
In adierea ei, ca intr-o boala,
Fagurii-n stupi prind sa trosneasca-a smoala,
Vocalele in consoane moi se schimba.
Urca-n auz doar goarne dulci de miere,
Oglinda ne absoarbe pe de-a-ntregul,
Si-abia simtim (narcisi moderni) inecul,
Pe cand vanam, prin ceata ei, himere.
Dar norii desenati nu stiu sa ploua,
Dar mai gasesc fisuri in diamante,
Si-orgoliul canta sus pe turle inalte.
Ci parca simt un verde pe sub roua
Nascand pe ses viziuni de iarba noua
Si mor pauni pe limbile r ulante.
|