Mi-e frica sa nu trezesc mortii
forfota
ma urmaresc vesnic
pandesc in colturi
ii simt
navalesc in creier
agitandu-mi disperati gandurile
strivesc lumina
haulind
simfonie de tipete
geamate
bocete terifiante
simt cuvinte vibrand
mi-e frica sa nu trezesc mortii
pavilionul plange-n ureche
degetele implora mainile
sa evadeze
carnea
se dezlipeste de pe ziduri
isi leapada inconstienta
sufletul
uit sa respir
zvacnesc
scartaie-n tample
glasurile lor
sunt pretutindeni!
Dureros de constienta
inspir praful ingerilor
luminapacelumina.
|