Pe prispa casei mele vremea ma petrece
Privesc in curtea mare, totul este rece
Copacii goi de veacuri au imbatranit
Si - odata cu ei, si noi ne-am ofilit.
O sura de coceni a ramas uitata
Pe masa-o musama, doarme ziua toata
Si-n dosul curtii un putred porumbar
Priveste intreg satul plangand cu glas amar.
Un numar vechi in poarta sta sa rugineasca
O floare in gradina refuza sa mai creasca
Totul este trecut, si vechi si parasit
In curtea bunicilor totul s-a palit.
Ca ieri umbla-n ograda cu o caldare-n mana
Bunica sa aduca apa din fantana.
De mult ea e plecata, ne-a lasat plangand
Astazi ni se pare ca nu a fost nicicand.
Nici corcodusii-n poarta nu au mai rodit
Nici via lui bunicu n-a mai 'nmugurit.
Si-n locul gugustiucului care ma trezea
Azi canta sec si jalnic o neagra cucuvea.
Ce straniu este totuldeodata bagi de seama
Ca-n urma ti-a ramas numai o poza-n rama
Nimic n-ai sa-ntelegi din viata de acum
Daca nu esti omule, ingaduitor si bun !
Degeaba este astazi galagie-n sat
Si drumul catre voi degeaba-i neschimbat
Degeaba ma saluta batranii laolalta
Daca nu m-asteapta nimenea in poarta.
Casa e batrana, satenii-o ocolesc
Copii ce nu ma stiu bizar ma privesc
Dar eu raman pe prispa si ma gandesc la voi
Privind spre curtea mare plina de noroi.
|