Pe sesul cenusiu2, prin sclipitor noroi, Se misc-ursuzi, cu pasi inceti, greoi, Prin stuful de la margine de balta Noroiul inca jilav3, in apus, Le da un lucru straniu, de nespus De monstri-adusi din lumea cealalta -Si-amurgul pe spinari li se resfrange, In fulgerari si straluciri de sange
Cu pasi trandavi, cu cozile pe spate, Pasesc incet prin trestiile uscate, Nostalgice, posace animale
Satui de streche, de zaduf, de munca,
Din cand in cand priviri piezise-arunca
Peste pustia lunca
Si-n ochii lor adanci, neghiobi,
Se oglindesc mocniri pustii de robi;
Aprinse zari de-amiezi caniculare,
Tristeti si-ntunecimi fara hotare
Si-asa cum trec,
Greu,
Unu ca celalt,
Par statui reci, taiate in bazalt,
Par statui grosolane si masive4,
De crunte animale primitive
Si cand peste mocirlele de fier, Multicolore raze trec usor si pier. Se misca-ncoace-ncolo-ncetisor, Prin negurile parca imprastiate, Din nepatrunsa noapte ce e-n ochii lor
|