Din fumul astor vechi cetati misele,
Din prafuri groase, reci,
De muzee, de stravechi biblioteci,
Cu porniri salbatice, rebele,
Far-a ma opri prea mult la vreo rascruce,
Ma duc,
Spre landele nemarginite,
Spre codrii uriasi si cantatori ai libertatii mele.
Pentru-a iesi la larg in graba, l-au drumul cel mai scurt, ce duce Peste inchise, ingrijite, vechi gradini, Cu statui imbatranite si faimoase Rup garduri, Calc prin straturi si pe flori,
Arunc cu pietre-n pomi, de par-ca-as fi la mine-acasa Si trec. -
Ca vor carti, c-or blestema atatia-n urma mea -Ce-mi pasa!
|