Poveste despre mama
de Raducu Roberto
Mama : vesnic intelegatoare ,
Murmur bland in clipe de sfortare
Ferice viata-n care ea apare ,
Vorba suava-n scop de alinare .
Gandurile rele , c-o mangaiere alunga ,
Marile probleme , ti le combate doar c-o ruga .
In vremile grele , doar cu prezenta ajuta ,
Iar necazurile din suflet , tot ea ti le muta .
Vremea din copilarie ,
Jocuri multe , veselie ,
Doar pe langa mama stai ,
Doar langa ea te crezi in rai .
Pe-atunci nu sti ce-i rau sau bine
Speri mereu sa te aline .
Nu te gandesti la ce va fi ,
Nu te gandesti ca va muri .
Urmeaza si pubertatea
Te confrunti cu realitatea
De mama te-ndepartezi ,
Stalpii ti abandonezi ,
Nu poti sa mai zambesti ,
Ai uitat cum sa traiesti ,
Iubire nu daruiesti
Si de mama te feresti ,
Ajungi la maturitate ,
Mame-i dai din nou dreptate ,
Cand de probleme te izbesti ,
La mama din nou te gandesti .
In genunchi te duci la ea ,
Te apleci si saruti piatra .
Te gandesti ca-i fost nedrept
Ca-i alungat-o din piept .
Si cazi pe jos si nu mai poti ,
Jelesti pe la mii de preoti
Ca-i fost nedrept cu ea mereu
Si zbieri si tipi si-ti este greu .
Si te rogi la Dumnezeu ,
Sa iti ia sufletul tau .
In iad s-ajungi sa cersesti ,
O data ca s-o mai privesti .
Dar aceasta clipa minunata ,
Nu poate fi cumparata
Un milion dac-ar muri ,
Mama tot n-ar mai veni .
Dar sti ca-i intr-un loc mai bun
Zambetul ei ti-apare-n minte acum ,
Caldura incepi a simti deodata
Semn ca viata ti-a fost iertata .
Zambesti la cer indurerat ,
Trist , cu sufletu-npacat ,
Lacrimi curg neancetat ,
Mama din nou te-a iertat . |