Cetatea zace-n umbra gradinei tropicale, Iar langa scari, de veacuri, pe negre piedestale, Inaripatii tauri si monstrii grei de piatra, Domnesc fara suflare pe-o lume idolatra.
Disc urias de aur, in ziduri, luna bate, Pe lespezi ieroglife se dezvelesc ciudate, Si-acum acoperite de praf si de uitare, Mumiile viseaza prin albe sanctuare.
Un joc de chilimbare, par in bazinuri stropii, inalta forme zvelte spre cer eliotropii, Oleandrii se-mpreuna cu desii sicomori, Si sangera vazduhul sub purpura de flori!
Un mag cu barba alba sta cufundat in zodii. Pe garbovita-i fata, ning florile de rodii; Privirea lui strapunge nemasurate spatii, Iar catre el din slava rad mii de constelatii.
inabusa tot cerul mireasma primaverii! Cu brate reschirate s-apleaca palmierii Spre tufele de lotus si peste macii rosii, Iar pe nisip, albastra, zvarl umbra chiparosii.
Egiptul cu mistere si mituri nazdravane, Cu stepele batute de negre caravane, Cu braul sau de temple si de mausolee, Sub inundari de luna, netarmurit scantee.
Se leagana platanii lasandu-si umbra deasa; Ea sta cu ochii-n zare pe antica terasa, Si-un sclav sfios dezleaga micutele-i sandale; Pe-un baldachin, de aur, ard stemele regale.
Pe bolta dogorita luceferi nasc si-apun: Paji racoresc vazduhul cu pene de paun, Pe cand in vale Nilul rastoarna valuri sfinte Spre tarmul plin de idoli si plin de oseminte.
Ea sta cu ochii-n zare! Frunzisul floarea-i ninge, Cu-aripi de aur visul din zboru-i o atinge, Si ziduri o-mpresoara cu slava lor antica; Toti crinii primaverei spre dansa se ridica!
Augustul cap se-nchina sub grele matostate, Prin geana-i de matasa, rad ceruri instelate; Privirile-i scanteie si se-mpanzesc mereu Ca flacarile smulse de vechiul Prometeu.
Pe negre piedestale, sub mreaja de scantei, Se-nfioreaza monstrii de piatra-n jurul ei;
Se-nsufleteste stanca de ochiu-i sagetata,
Si-n piept de idoli, inimi, prind calde ca sa bata.
Aprinsul ei rasuflet se pierde-n departare. Si turbura pustiul cu sutele de fiare, Iar, cum ii arde trupul sub zarile toride, Un trandafir de sange la pieptu-i se deschide.
Usoara de pe umeri cazu tunica-i greaca; Lovite ca de fulger, priviri in jur s-apleaca, Vazduhul radiaza si-acum pamantul pal E-o perla risipita sub pasul ei regal.
Alunecandu-i lenes, un brat pe balustrada S-a-ntins ca o ispita si paseri, mari, de prada, Izbite de mireasma ce urc' ametitoare, In falfait de aripi, ii cad langa picioare.
|