| ||||
|
| Poetul zilei | |||||
| |||||
| Poezia de azi | |||||
Intunericul si poetul de Mihai Eminescu ĪNTUNERICUL Tu care treci prin lume străin şi efemer, Cu sufletu-n lumină, cu gāndurile-n cer, Citeste Poezie completa | |||||
| |||||
Clipe din urma
|
|||
|
Vezi toate poeziile poetului Artur Enasescu
|
|||
|
|
|||
| Peste cetat de slava, prin vai patriarhale, Pe unde-au fost ogoare si vesele salase, Vor creste-n zari ghetarii, fantasme uriase, Dezvaluind la luna scheletele lor pale. Batuti de valul vremii ce sfarma tot si roade, Batran cu fata supta si cu stufoase gene, Dormi-vor inteleptii sub cumpeni si troiene, Rupand de-a pururi firul stravechilor izvoade. Cuaripi de aur, duhuri, pleca-vor in sirag Pe albe povarnisuri, cu fruntea spre genuna, Din bratele lor stranse, facand sub cer cununa, Surazator pieri-vor alaturi, drag cu drag. O clipa, dogorita de ultimul sarut, Ce va cuprinde zareac-o mreaja de vapai, Natura va renaste, rostogolind prin vai, Cascadele-i spumoase pe brazde noi de lut. O clipa iar vazduhul va sangera pe ape, Strafulgerat puternic de-a dorului lumini. Apoi, frangand tiparul celor din urma crini, Tot cerul isi va strange azurul sub pleoape. Si demonul pierzarii va sta mereu la panda; Prin larguri stapanite de-a mortii dezolare, Vor luneca doar norii, cu-ncolaciri fugare, Iar soarele-si va stinge, lin, torta-i fumeganda. Imbratisand cenusa ramasa pe altare, Pe-oglinzi de gheata visul pierdutei lumi va trece; Va tresari-n adancuri sub el pamantul rece Si-asupra-i se vor cerne cununile stelare. Un singur om pe lume, din adormita ceata, Varsandu-si umbra neagra pe-ntunecatul sloi, Va masura desertul cu gandul inapoi Si ochiu-i fulgera-va taios ca o sageata. Zaresc prin colb de secoli faptura lui semeata; Inalta-i frunte pare de bolta rastignita, Iar viforosu-i suflet ce-n aspre zari palpita, Roteste ca un vultur pe crestele de gheata. Cad blocuri sfaramate sub pieptu-i de titan; Sorb ochii tot adancul si clarul din tarii; Iar miile-i de ganduri in zbor de herghelii, Zburdalnice s-alunga pe recele morman. Pe-ncremenite valuri sta discul de jaratic - E-un templu gol natura, cu albe propilee, Pe care raza lunii, sfielnica scanteie, Visand un ram in floare, sub cer primavaratic. Nici-un suspin nu curma oceanul de tacere, Pe-nvinetite buze dorm sacrele cuvinte; Jos, groaznica se-ntinde tacerea din morminte, Iar sus, imensitatea tacerilor din sfere. Prin cugetu-i din haos, atatea lumi se-ncheaga; Sta tinta calatorul cu fata spre destin Si-asteapta vesnicia, haotic si divin, Pe umerii atletici purtand zidirea-ntreaga. De piscuri se agata, suind fara ragaz, Tacuta lui durere si-o poarta catre slava; Nadejdea-i mai pluteste fluturatoare nava, Ce lupta-n vijelie cu aprigul talaz. E ultima veriga din lantul ce se frange; Roiesc in jur luceferi; iar trupu-i cadaveric, O clipa mai desparte lumina de-ntuneric, Pe tample-i in siroaie cad stropi aprinsi de sange. Simtirea-i sugrumata se zbate ca-ntr-un cleste; Ar vrea sa franga sloiul cu brate de vapaie, I-aluneca piciorul, suflarea i se taie, Iar fruntea-i uriasa cu neguri se-nveleste. Si, totusi, inc-odata, el se ridica drept; Si-nfige-n toate gandul - dumnezeiasca dalta - Visand o lume noua si-o zare mai inalta, Cand inima-i se frange de barbatescu-i piept. Imbalsamand pamantul cu-n vis fara de margini, Suflarea-i inghetata se pierde spre-naltimi; De sus zbucneste jalnic un cor de heruvimi, Si-n zvarcoliri de sarpe, trec nori peste paragini. Fulgeratoare sabii de creste viu se sparg; Pe axa lor toti sorii se poticnesc o clipa, Iar moartea-si desfasoara napraznica-i aripa, Pe cea din urma frunte, rostogolita-n larg. |
|||
Pune poezia Clipe din urma pe pagina ta Adauga link pe pagina web a site-ului tau. Poezii despre:
|
|||
Copyright 2024 © Poeziile sunt proprietatea poetilor. Toate poemele sunt reproduse in scop educational pentru informarea utilizatorului.Contact (Poeziile.com - Portal de poezie romaneasca ) |
| Mari poeti romani |