De esti tu, cel ce lumile le tine, Si zarile cu-un fulger le despica De esti intr-adevar? - O, cat de mica, Icoana ta mi-o zugraveam in mine!
Un zeu sa fii si sa nu crezi nimica? Sa nu visezi nimic mai sus de tine? Un cer mai larg, nici sfere mai senine, Cand totul catre tine se ridica!
Ce basm! O! nu, scriptura ta ne minte; Stingher si trist eu te zaresc parinte, In lumea stalucirilor divine!
Un suflet esti ce-ndurerat se sbate, Cercand sa smulga din imensitate, Un zeu suprem la care sa se-nchine!
|