E doar trecutul
de Cezar Asofronie
Tacute sperante si-ascunse primaveri,
Copaci cu frunze moarte, un soare stinssi-atat
Privesc un ieri si-ntunecat imi pare,
Si-aleg apoi inchisi ochii sa-mi tina somnul,
Timpul moare.
Idila-mi estre toamna ce parca ieri trecuta,
O frunza e trecutul de ploi si ceata stinsa,
M-oprescasteptsi iar trecutul mi-l privesc,
Aud aceleasi voci ce-n inima-mi soptesc: a foste doar trecutul
Ascult si incetez.
De crengi uscate agatat imi este trupul,
Uscata este floarea, de-o piatra-mi sta legat azi gandul.
Patetic bate astazi vantulimi tremura iar mana,
Gonesc in amintiri, dar mi se-nchide iarasi usa
Ca plumbul sunte doar trecutul.
O mana imi ridic, grotesc se-aud in urma pasii,
Ingreunati imi simt iar ochii si pleaopa-ncet imi cade.
Ma prabusesc si ceru-n nori de ploi se-nchide,
Din nou eu atipescpamantu-i udsi ma trezesc.
Un picur cade-n gole doar trecutul.
Cu greu respir acelasi aer umed ce imi sufoca libertatea,
Si ca-ntr-o colivie pe buze-mi stau cuvinte nerostite,
Pe-acoperis o pasare rosteste versuriu neauzite
In gol se simte trupul si-o carte-nchisa-mi este pacea
Aud din noudar inca stau pe ganduri.
Necunoscut imi este astazi drumul, o schita e natura,
Doar apa se aude si inima-mi ritmic cum bate
Timpanul simte iar batand ecoulun fir de par imi cade
Copilaria este acum o carte ce o deschide amintirea,
Citesc in eae doar trecutul.
11 ianuarie 2011 |