Adu-ti aminte usile negre ale tacerii peste care falfaie carnea subtire a disperarilor seci, nemarturisite. Complice rasata, mama, te implor: nu Ie deschide, nu le deschide.
Lasa-ma dupa usile negre
ca pe-o felina exotica, rara,
in propriul trup incovrigata.
Si viseaza, senina, sumbrele-mi crime
comise din exces de singuratate.
Nu te-apropria! orice miscare e o degradare! M-am infasurat in mantaua racoroasa a pielii. Cum aerul rece din subsoluri urca in amiaza torida, frigul urca in mine. Nu-mi saruta mainile. Nu ma chema acasa.
Adu-ti aminte usile negre, usile negre inchise brutal in lumina stearpa. Fiica si mama, Madona omniprezenta,
cu bratele intinse catre pruncul si zeul sau, - nici o lacrima. Nici un cuvant despre singuratate. Pleaca.
Iarta-ma.
|