Mersul indoielnic catre poem Mersul nud,
balbait, sfartecat Mersul ca un raspuns la intrebarea
pe care am uitat-o, nascandu-ma. Mers prin ceata, prin zloata,
prin indiferenta schitand un ranjet sufocat aidoma prietenului care cu o lasitate
senina - a tradat. Mersul de ventriloc. Mersul pe loc.
Mersul ca un popas pe rugul calm, obosit. Mers gratios, scrasnit.
Mersul ca o sinucidere metodic amanata. Mersul crispat. Ca pestele
in agonia dansului ultim pe uscat, ca un tinut de seceta violentat,
ca ultimele peisaje ale lui Van Gogh, posedate
de un galben fara varsta. Mers de fetita care gandeste ca un barbat
deprimat de puterea vointei lui.
Mers pe o culme
monotona, lunecoasa ca inaintarea unei cobre pe sticla.
Mers secundat de mugetul unui viciu ofuscat Mersul ca printr-un regat
stapanit de zei rautaciosi, ambigui, straini.
Mers incitat de nebunia inselatoare ca mana calda a unui asasin .
Mers prin spini Mers fara culoare, fara dorinte, fara intrebari, aruncand - ca unui caine haituit - cate un os giganticei feminitati ce-si tipa drepturile. - Barbati. Barbati. Barbati numarati cu infrigurare. Barbati lenesi, suprasaturati de veche, de panda, de dansul pe sarma al iubirii. Mersul incapatanat, pasional, incrancenat.
Si neputinta de a iubi. Si asta de a nu fi decat de tine legat.
Mers prin sperma eternitatii, proliferand suferinti, aspre singuratatii. Mers prin iubirea fara tinta, fara continut.
Mers prin tara de foc. Mers haituit, de olog. Pana se declanseaza
orgasmul puterii Moartea nu e in stare sa-si adune sufletul
dispersat
schelalaie, fuge, aruncand in mine
cu bucati mari de timp Senzualitate la panda.
Timpul sta cu fata-n oglinda.
|