Cad frunze, cad.
Si e tarziu.
Este tarziu si pentru mine.
E cerul innorat.
Ma simt de parca
Natura s-ar fi suparat pe mine.
Ma simt de parca
Frunzele cad pe trupul meu marunt,
Trup de femeie, doar.
La tine poate-i primavara acum,
Dar aici la mine-i toamna inca.
La tine e covor de iarba cruda
La mine-s doar poteci de frunze moarte.
Au inflorit ciresii acum la tine.
Si florile-s mirese inca.
La mine, ciresii au murit demult;
Miresele au fost mirese.
Ma intristeaza atata toamna-n jurul meu.
Ma simt de parca insusi Dumnezeu,
Nu stiu de ce, m-a pedepsit
S-a suparat pe mine.
Si acum sunt blestemata
Sa traiesc o vesnica toamna.
E adevarat ca-mi este greu
Dar asta o voi sti doar eu !
|