Cine ar fi crezut ca o sa-mi placi pana la obsesie,
Ca o sa infrang batalioane de demoni aflati deja in agonie.
Am inventat apocalipse in interesul dragostei ce guverneaza
Religii nascute din filozofii categorice care exaspereaza.
A razbatut agresiv invinsul din mine, devenind stapanitor de iubire
Intr-o clipa am facut inconjurul lumii, fiind nebun de fericire
Singuratatile retinute care strigau in mine le-am trimis
In infinituri sterpe ce atarnau la usa vietii mele fara sa le fi permis.
Acum imi declam iubirea incorsetata in stiluri alambicate,
Recunosc ca sunt vinovat de dragoste,
Am fost judecat de instante sub pretextul de a fi devorat pasiune cu pasiune
Dar, de dragul tau ma voi pedepsi transformand tot ce-i banal in minune.
Ci da-mi voie, iubito, sa provoc iubiri mondiale
Sa ma exilez pe insula din gandurile tale
Si sa sper ca doar eu voi ramane acolo mereu,
Eu si cu tine, sfartecand timpul ateu
|