E prea mult timp de cand ploua,
Dumnezeu arunca cu fulgere in noi.
Sunt prea multe instincte voluptoase
Care ne macina si dospesc
In fiinta noastra,
Prea slaba ca sa le innece
In atata ploaie stransa
Inca din prima zi a Potopului.
A trecut atata timp de cand am fost Zei.
Va trece mult timp peste noi
Pana vom deveni iarasi Zei;
Pana vom alcatui necrologul suferintei
Ucisa intr-un moment de nebunie.
Asta se va intampla
Cand vom sta de vorba
Intr-un esperando tacit
Cu soarecii si cu porumbeii
Sau cu soparlele, ori cu paunii
Si totul se va petrece
Atunci cand va ploua peste noi
Cu florile diafane ale fericirii.
Cerul se va deschide
Iar Dumnezeu ne va zambi
Dintr-o poza facuta la minut,
Dupa care vom merge mai departe.
|