Surprinse-n nemiscarea mortii
Se aduna friguri
Trecand peste morminte.
Vremurile se duc,
Aici eterna-i moartea.
Lespezile lucesc albe sub luna plina.
Moartea pregateste noi suflete
Pentru crucificarile nocturne
Pe carnea crucilor de la morminte.
In aerul neclintit se ghiceste
Plutind sacru, mirosul de tamaie.
Pe alaturi sclipesc jalnic vesnice candele
Menite sa lumineze in van
Intunericul framantat de mainile negre ale mortii
Care vegheaza deasupra florilor
Colorate in nuante de negru
Si destinate sa acopere
Taramul unde hodinesc mortii.
Aici au fost ingropati laolalta cu zeii
Cei care au murit saraci ori bogati,
Cei care au fost buni sau nu,
Acum nici un fel de importanta nu are,
Peste toti, vesnica, se hlizeste rece, Moartea.
|