M-am aplecat pana jos.
Am luat in brate minunea inocenta,
Copilul ce s-a impiedicat.
L-am mangaiat, iar el smecher si rasfatat,
Mi-a zambit printre lacrimi
Cu un colt de buza usor ridicat.
Surprins de privirea mea benevola
S-a adancit intr-un ras ivit din senin.
Mainile lui mi-au batut obrajii.
Ocrotitor, l-am lasat jos, pe iarba.
Puiul de om a protestat in limba lui incepatoare.
Natura le-a creat matern pe toate si pe toti,
Iar Dumnezeu ne-a daruit iubirea.
Iubirea, romanta chinuita
Sau delicata desfatare a ceasului dintai,
Mi-aduce-n piept oftaturi de tandrete
Rabufnite intr-o nedumerire consternata
De atatea mistere ale lumii
Din noi si din afara noastra.
Copilul din iarba m-a uitat in curand.
Atentia sa concentrata s-a orientat
Spre un carabus micut ce se plimba si el prin iarba.
|