Ninge poetic in universul de basm abia soptit;
Iarna isi tese molcom broboada de nea.
M-am indragostit de trupul tau pufos de femeie blajina,
Din trupul tau renasc trecutele iubiri.
Ma uit cum fulgii
Se astern timid peste tine, iarna;
Ma uit cum cad bulgari
Cu care copii se joaca.
Eu plang cu fulgi de zapada
Pufosi ca si iarna toata.
Ma inchin ca unei icoane
Si ma uit iarasi,
Vad timpuri cetoase.
Ma induioseaza fulgii tai
Risipiti printre nori,
Glasul poetului e innabusit de tacerea ta,iarna.
Acum vazduhul s-a linistit.
In jur, decorul e plin cu zapada.
Ma uit si-ti vad sufletul intins peste tot, iarna !
|