Sa-mi povestesti, durere a lumii,
Despre moartea pomilor
Infloriti in noptile cu luna plina,
Si despre moartea fructelor lor,
Jertfite fara sa aiba vreo vina.
Si spunem, durere a lumii,
De pomii acestia cine se va indura,
Daca pentru ei dreptul la viata a fost rastignit
Cand trecatoarea lor vina era
Cel din urma pacat pedepsit.
Uitati-va cum mor pomii
De prea mult dor de a trai,
Din lipsa de soare mor inghetati.
Atunci deznadejdea incepe-a grai,
Se soptesc rugaciuni pentru pomi resemnati.
Sangele pomilor ucisi nu iarta,
Navaleste peste noi, se razvrateste,
Ca un caine adulmeca si se retrage ranit
Dintr-o umbra de creanga rebela, un pom ne zambeste.
Uitati-va cum mor pomii, incet, linistit
|