Zodiile cerului se intind
Cu eleganta aristrocratica
Deasupra capetelor noastre de zimbri.
Ne-am logodit cu muntii,
Ne-am sarutat cu marea
La picioarele noastre lucind albastru
Isi leagana valurile Dunarea.
Pe trupurile noastre
Strainii au pus peceti
Topite de soarele Baraganului nost'
Din trupul acestui meleag
Au muscat atatia, veac dupa veac.
Dar am purtat cu noi
Aghiasma dorului de tara,
Cu care ne-am impartasit
Inca din leagan copiii;
I-am imbaiat in lacrimile noastre amare
Stranse-n causul palmelor de plugar,
Iar cand am murit,
Copiii nostri ne-au inchis ochii
Stinsi de-atata durere
Si ne-au luat locul,
Traind mai departe.
Ne-am rugat Zeului si Dumnezeului nostru
De atunci si de acum
Sa ne dea grane bogate,
S-avem izvoare curate
Si paduri pana la cer de inalte,
Si ne-am mai rugat pentru libertate.
Pe cei care au venit la noi
Nu i-am intrebat cine sunt si de unde vin,
I-am primit romaneste, cu paine si sare.
Dar ei ne-au impartit in bucati
Si am fost trasi pe roata,
Au smuls din carnea pamantului nostru
Brazda cu brazda.
Aici au trait odata, demult,
Uriesii din care s-au nascut
Oamenii acestor locuri
Blestemate ca-n veci altii sa le pohteasca.
Si tot aici au crescut
Spiridusii si zmeii,
Frumoasele noastre Ilene Cosanzene
Si basmele noastre, de aici au venit.
Generatiile noastre de morti
Hodinesc adanc in amintiri recitate
In sunet de clopot al bisericii
In care au fost botezati mama si tata,
Bunica si bunicul si strabunica si
Si toti ai nostri.
Din cand in cand,
Ne mai intalnim la Blaj,
De acolo plecam catre Putna
Sa-i spunem "ziua buna" lui Stefan.
Ne aruncam privirea peste Prut,
La cei care sunt acolo,
Desi au fost totdeauna aici.
In sunet moldovenesc de balada,
Avand in fata un Crai Nou,
Marsaluim catre Mircea
Sa-i spunem "buna pace" la Tismana.
Aici suntem noi acasa la noi,
Aici ne vom canta si jalea si bucuria
Cu glasuri de doina de dor
Aici vom trai pana-n veacul de apoi !
|