diminețile mele-s parca niște felii din sticla
acoperite de roua și de petale de flori,
eu insumi am devenit fluid și transparent ca
o bula de sticla,
din care ma recompun zilnic de o mie de ori.
Și lumea din juru-mi e translucida
Ca un balon de aur, pravalit dintre nori,
gravitez nesigur printre stele bolnave
din sticla
printre oameni cu fețe sticloase și cu ochi incolori.
Ma rog in gand sa nu ploaie cu gheața
sa nu cada vreun fulger razleț printre brazi,
ca un meșter Manole care zidește
din sticla
ma rog sa nu-mi vina iubita nici azi.
Blestemul lui Zeus de azi-noapte-i
ușor redundant, apocrif:
ori imi imi zidesc iubita-ntre ziduri
de sticla
ori o iau mereu și etern de la capat,
precum neobosituL Sisif.
|